Alergia la substante chimice

Produsele de curatare folosite la igienizarea spatiului de locuit, detergentii si balsamurile de rufe, solutiile de spalat vase, odorizantele de camera, parfumurile, articolele din materiale din latex, jucariile de plastic, adezivii din vopsele si mobila din pal melaminat si cate si mai cate altele. Oricum, sunt suficiente pentru a descrie contextul deloc prielnic in care ne crestem copiii. Sub efectul lor, sanatatea copiilor se incadreaza intr-o statistica tot mai cruda:
UNU DIN 10 COPII SUFERA DE ASTM
In ultimul deceniu, incidenta astmului s-a dublat in majoritatea tarilor industrializate, transformandu-l in cea mai frecventa dintre bolile cronice ale copilului, cu debut chiar din primul an de viata. Afectiunea se manifesta prin episoade in cursul carora caile respiratorii se inflameza si se ingusteaza, uneori pana la blocare. Aceasta obstructie, din fericire reversibila, determina dificultate respiratorie marcanta, in special expiratorie, cu senzatie de sufocare, tuse seaca virulenta, wheezing (zgomot suierat sau harait la auscultatia cu stetoscopul). De asemenea, o criza de astm alergic poate fi insotita si de rinita si/sau conjunctivita alergica, caracterizate prin accese de sforait in salve, prurit (mancarime) la nivelul fetei, ochilor, nasului, lacrimare, nas infundat si/sau secretie nazala apoasa. In aceste situatii, este imperioasa realizarea unui bilant alergologic, care va permite reperarea terenului alergic, prezent aproape in toate cazurile la copiii astmatici.
LA FIECARE 20 DE SECUNDE MOARE DE PNEUMONIE UN COPIL
Si incidenta crescuta a cazurilor de bronsite, bronsiolite si pneumonie - toate complicatii ale racelilor - are la baza factorul poluarii domestice, ca urmare a dezordinilor provocate la nivelul sistemului imunitar. Tocmai de aceea, aproape invariabil, schemele de tratament ale numitelor afectiuni cuprind si un preparat antialergic.
2 DIN 10 COPII AU DERMATITA ATOPICA
Afectiunea se manifesta prin aparitia unor zone de rash (inrosire) pruriginoase si calde in regiuni ale corpului copilului, care retin mai mult umiditatea, precum pliurile cutanate ale coatelor, genunchilor, gatului, fetei, mainilor, picioarelor, regiunilor inghinale si in jurul anusului.
In locurile afectate, pielea este uscata si ingrosata. Scarpinarea este greu de controlat si este deseori inconstienta, devenind un obicei.
Principalul risc in cazul dermatitei atopice il reprezinta complicatiile, precum infectiile cu streptococi si stafilococi, care, netratate, pot duce la infectii stafilococice pulmonare, la osteomielita, insuficienta renala si complicatii cardiace. Tratamentul cel mai bun al dermatitei atopice consta in adoptarea unei igiene blande si evitarea agentului alergic. In scopul indentificarii lui, se fac analize de sange complexe si se preleva probe din leziuni.
FOCUS PE IGIENA
Copiii au pielea foarte sensibila, de cinci ori mai subtire decat cea a unui adult. Din acest motiv, ea este mult mai vulnerabila in fata agresiunii agentilor chimici cu care intra in contact direct. Vorbim aici de sapunuri, sampoane, spumante de baie, lotiuni, creme, dar si de hainute sau lenjerii de pat. Desi create special pentru copii, acestea reprezinta adesea cocktailuri de substante chimice periculoase, care pot provoca o reactie de aparare din partea sistemului imunitar. O reactie oarecum bine-venita, intrucat, prin prisma simptomelor atopice, forteaza evitarea unor compusi toxici, care in cazul majoritatii copiilor isi duc ofensiva in liniste, zdruncinandu-le incet, dar sigur, sanatatea.
Natalia Talmacec