Daca are giardia

Giardia lamblia este un parazit al omului, regasit si la caini sau pisici, reprezentand un microorganism unicelular, flagelat (flagelul este un fel de coada care ajuta la deplasare). Are dimensiuni intre opt si zece microni. Acesta exista in doua forme vegetative: 1) trofozoidul (forma activa) care colonizeaza duodenul si intestinul subtire; 2) chistul (forma invaziva) care apare numai in bolul fecal.
DE UNDE SE IA?
Subiectii bolnavi si purtatorii asimptomatici elimina peste 300 de milioane de chisturi pe mm3 de materii fecale. Acestea pot ajunge in corpul uman sanatos prin intermediul consumului de apa necorespunzator epurata si al alimentelor nespalate sau, direct, de la cei bolnavi, prin intermediul mainilor murdare. Aceasta din urma cale de transmitere are o larga raspandire in colectivitatile de copii (crese, gradinite, scoli primare).
Deoarece normele de igiena individuala sunt deficitare la varstele mici, parazitoza este mai frecventa la copiii pana in 10 ani, incidenta fiind maxima la grupa de varsta cuprinsa intre 1 si 5 ani. Prevalenta difera intre asezarile urbane si rurale, fiind mai crescuta in zonele urbane, ceea ce sugereaza ca densitatea mare a populatiei favorizeaza contaminarea.
Infestarea cu giardia nu este insotita intotdeauna de manifestari clinice evidente, in 20%-45% dintre cazuri purtatorii ramanand asimptomatici.
SEMNE DE INFESTARE
Dupa ce patrund în organism, chisturile de giardia se divid in trofozoiti care se maturizeaza in duoden, si jejun (portiunea superioara a intestinului), si apoi se multiplica excesiv (aproximativ 1.000.000/cm2), determinand iritarea mucoasei intestinale, deci tulburarea procesului digestiv. Acest lucru poate duce la diaree, cu crampe abdomninale, flatulenta excesiva, balonare, greata, varsaturi. Alte semne ingrijoratoare includ: oboseala accentuata, agitatia, indeosebi in somn, transpiratii nocturne, halena fetida (miros urat in respiratie) persistenta, uneori cu miros de sulf, diminuarea ori chiar lipsa poftei de mancare, intoleranta la carne, stare de subfebrilitate ori chiar febra, eruptii cutanate specifice urticariei, desi copilul nu pare sa fi mancat ceva suspect.
CE E DE FACUT?
In primul rand, sa te adresezi medicului pediatru si sa-i descrii simptomele observate. In ceea ce priveste investigatiile, in mod sigur, acesta iti va recomanda sa-i faci copilului un examen coproparazitologic (analiza scaunului). Practic, pentru a spori rata de corectitudine a examenului, va trebui sa recoltezi in recipiente de plastic, prevazute cu capac ermetic (coprocultoare de unica folosinta) cu lingurita, fragmente suspecte din masa fecaloida a copilului, cum ar fi mucozitatile, produsele nedigerate prezente in scaun din doua - trei locuri diferite.
Cantitatea necesara este de 10-15g, iar daca scaunul este lichid, recoltorul trebuie umplut pe jumatate. Proba trebuie transportata la laborator in cel mai scurt timp posibil (doua ore de la prelevare) ori, in cazul in care transportul nu se poate face imediat, aceasta poate fi pastrata la frigider, insa maximum 24 de ore. Un alt amanunt important este ca in emisia chisturilor de giardia intervin perioade negative, de aceea, pentru un diagnostic cert, analiza coproparazitologica trebuie repetata de minimum trei ori, la interval de 6-10 zile.
CUM O TRATAM?
De cele mai multe ori, se prescrie un medicament care se ia in doza unica. Din pacate insa, tratamentul medicamentos nu este foarte eficient si, in plus, este destul de toxic pentru ficat. De aceea, atunci cand infectia nu produce simptome severe, se evita administrarea lui, fiind recomandate remediile naturale ori homeopate.

Natalia Talmacec