Sarcina si RH-ul

Cu totii am auzit de Rh, cel putin asa ar trebui. Spun asta pentru ca mi-a fost dat sa fiu martora unei scene pe cat de amuzanta, pe atat de grava - masura absoluta a seriozitatii si responsabilitatii cu care inca se mai aduc pe lume copiii in Romania. O proaspata mamica poarta discutia standard de la externare din maternitate cu medicul neonatolog. Acesta o intreaba ce grupa sanguina are ea, dar si sotul si, mai ales, ce Rh au? Lehuza se vede foarte incurcata, strange din umeri si zice: Ce-i ala pH?. Radeti, probabil. Recunosc, am chicotit si eu, insa nu este deloc de ras.
CE ESTE FACTORUL RH?
Poti trai cu sau fara Rh fara nicio problema, intrucat nu este o boala si nu-ti afecteaza in vreun fel functiile organismului. De fapt, este vorba de o proteina localizata la suprafata unei hematii (celula rosie de sange), iar celor care o au li se spune ca sunt Rh pozitiv si celor care n-o au - Rh negativ. Mai exact, pe oricare dintre hematiile unei persoane exista niste lanturi proteice care ies in relief, un fel de antenute, similare celor TV, numite antigene, dintre care cele mai importante sunt A, B si D (clasicul Rh). In aceasta ecuatie, posesorii grupei A+ au antigene de tipul A si Rh, cei ai grupei ABau antigene de tipul A si B, iar cei ai grupei O-, pe niciuna. Dificultatile pot aparea doar in perspectiva unei sarcini, din cauza incompatibilitatii dintre parteneri la acest capitol. Astfel, daca, printr-o minune, se intampla ca si tu, si tatal copilului sa aveti Rh negativ, nu mai ai de ce sa-ti faci griji. La fel, daca sunteti amandoi pozitiv sau prezinti numai tu Rh pozitiv si tatal negativ. Riscurile sunt posibile doar atunci cand tatal are Rh, iar mama nu. In aceasta situatie, ideal ar fi ca fatul sa mosteneasca particularitati le sanguine ale mamei. Dar cum aceste lucruri nu pot fi controlate, fiind doar o intamplare, ce nu tine de voint a noastra asa cum este, printre altele, si determinarea sexului, exista si varianta in care fatul preia Rh-ul tatalui. Chiar si asa, sunt multe sanse ca omuletul din burtica sa nu pateasca nimic. Totul este sa fii informata si sa-ti alegi un ginecolog care sa te monitorizeze corect de-a lungul sarcinii!
EXPLICAtII
Atunci cand mama are Rh negativ, iar fatul - pozitiv, in sangele mamei apar anticorpi anti-Rh care, odata ajunsi in sangele fatului, incep sa distruga hematiile acestuia. Sistemul imunitar al mamei reactioneaza astfel, considerand globulele rosii ale copilului un corp strain. Teoretic, la prima sarcina atacul matern este fara efect, deoarece anticorpii noucreati sunt celule mari, de tipul IgM, care nu pot traversa placenta, deci nu au cum sa intre in contact cu fatul. In plus, exista mari sanse ca sistemul imunitar al mamei sa nu se alerteze. Aceasta pentru ca, in mod normal, daca nu exista nicio malformatie, in viata intrauterina sangele fetal nu intra in circulatia sanguina materna. Acest lucru se intampla insa in timpul nasterii sau al unui avort (spontan sau provocat), in circulatia mamei declansandu-se reactia de autoaparare prin fabricarea de anticorpi anti-Rh. Acestia devin periculosi doar la sarcinile ulterioare, intrucat iau forma celulelor mici, de tip IgG, capabile sa traverseze placenta, cauzand probleme serioase copilului: hemoliza, anemie severa, icter accentuat, deficiente ale sistemului nervos central, insuficienta cardiaca sau respiratorie, iar in situatii extreme, chiar moartea.
Daca mama are Rh negativ si tatal are Rh pozitiv, probabilitatea ca si copilul sa aiba Rh pozitiv este 50%. In asemenea cazuri, medicii vor monitoriza cu atentie prezenta si concentratia de anticorpi din sangele mamei, inmultirea lor semnificand afectare fetala.
CUM A FOST DESCOPERIT RH-UL
In 1940, savantii Karl Landsteiner si Alexander Wiener au constatat, in urma unor serioase studii facute pe maimuta Maccacus Rhesus, de unde provine si numele de Rh, ca sangele Rh negativ fabrica anumite substante numite aglutinine, care ataca globulele rosii ale sangelui Rh pozitiv. |n cadrul acelorasi experimente, cei doi cercetatori au observat ca substanta, numita Rh, este prezenta si in sangele oamenilor, generand acelasi tip de conflict. Descoperirea a facut lumina in cazul accidentelor, inexplicabile pana atunci, aparute dupa transfuzii. De asemenea, a permis explicarea evolutiilor nefavorabile la fat si la nou-nascut. De remarcat este faptul ca, acelasi Karl Landsteiner a descoperit si existenta celor patru grupe sanguine cu aproape 40 de ani inainte, aducand astfel cea mai valoroasa contributie din instoria hematologiei.




Natalia Talmacec