Nu te lasa prada depresiei

Viata este imprevizibila, mereu surprinzatoare, deopotriva cu bune si cu rele. Pe cat de frumos este astazi, pe atat de urat s-ar putea sa fie maine. La fel cum n-ar fi alb fara negru, bun fara rau, lumina fara intuneric, nu cunoastem nici fericirea fara momente de intristare. Bucuriile vin cu un pret si nimeni nu este scutit de greutati. Cu cat dificultatile sunt mai mari, cu atat suferinta este mai grea. Exista provocari pe care le intampinam cu usurinta, in timp ce altele ne coplesesc si, pe fondul unor vulnerabilitati, se poate instala o dispozitie depresiva.
SIMPTOMELE DEPRESIEI
Semnul cel mai vizibil al depresiei este modificarea in greutate, cauzata fie de refuzul de a mai manca, fie de cresterea apetitului, in special pentru dulciuri. Tulburarile de somn sunt de asemenea caracteristice, insotite de lipsa energiei, dificultati de concentrare si oboseala permanenta. Calitatea somnului este perturbata de ganduri pesimiste, sentimente de inutilitate sau de vinovatie si idei obsesive despre moarte sau suicid. Cand cel putin trei dintre aceste manifestari persista un timp indelungat, ar putea sa fie simptomele depresiei.
Conform DSM-IV (Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mintale), elementul esential al episodului depresiv il constituie o perioa da de cel putin doua saptamani, in cursul careia exista fie dispozitie depresiva, fie pierderea interesului sau placerii.
Prezenta dispozitiei depresive transpare din expresia faciala si din atitudine. Pierderea interesului pentru placere este aproape intotdeauna prezent, in grade variabile de la caz la caz. Unele persoane isi pierd disponibilitatea pentru toate activitatile, mergand pana la retragerea din circuitul social si profesional.
Apetitul este de regula scazut, insa pot fi intalnite si cazuri in care se inregistreaza o pofta crescuta, in special pentru dulciuri. Carbohidratii si ciocolata stimuleaza productia de serotonina si endorfine, dar efectul nu este durabil. La nivelul miscarilor se manifesta de obicei lentoare, mai rar agitatie. Lipsa de energie, extenuarea si oboseala sunt des intalnite. Sentimentul de inutilitate poate include aprecieri negative asupra propriei valori. Devalorizarile si sentimentele de vinovatie, de regula, nu corespund realitatii, fiind mai degraba exagerari evidente, raportate la esecurile din trecut.
Tentativa de suicid a depresivului vine ca o ultima solutie de eschivare in fata obstacolelor considerate de nedepasit, pe fondul unei stari emotionale insuportabile, percepute ca fiind interminabila. Prabusirea interioara si epuizarea afectiva lasa loc deznadejdii. Imposibilitatea de a depasi incapacitatea paralizanta de a actiona duce la o separare artificiala de lumea inconjuratoare. Contactul cu realitatea este inlocuit cu amintiri dureroase. Depresivul se retrage in sine, isi reproseaza esecurile si imperfectiunile, se macina pana la autodistrugere. Asa apare ideea suicidului, ca ultima forma de instrainare in contextul pierderii oricarei ratiuni de a mai trai.
3 MILIOANE DE ROMANI SUNT AFECTATI PUTERNIC DE STARI DEPRESIVE
Cand gandurile negre nu-ti mai dau pace si simti tot mai des nevoia sa ramai singura cu ele intr-un colt, te paste o depresie. Lasa-i pe cei dragi sa te ajute sa o depasesti!
CAUZELE DEPRESIEI
Dezamagirile, dificultatile financiare, schimbarile nedorite, relatiile conflictuale sau pierderea cuiva drag afecteaza echilibrul psihic. Intensitatea dezechilibrului, frecventa si gravitatea simptomelor reflecta felul in care se resimte impasul si delimiteaza normalul de patologic. Situatii dificile foarte similare sunt depasite cu multa usurinta de unii, in timp ce pe altii ii doboara.
Indicatori ai predispozitiei depresive sunt diversele forme ale anxietatii de pierdere. Teama de respingere resimtita ca o angoasa permanenta, dramatizarea despartirilor, nevoia de protectie si fuga de singuratate reprezinta apanajul celor cu tendinte depresive.
In cazul in care depresia se manifesta la mai multi membri ai aceleiasi familii, este posibil ca o anumita vulnerabilitate biologica sa fie mostenita. Tulburarile psihotice sunt caracterizate de modificari neurochimice la nivelul creierului. Specific pentru depresie este deficitul de serotonina si dopamina, substant e neurotransmitatoare responsabile, impreuna cu endorfinele, pentru resimtirea starilor de bine.
TIPURI DE DEPRESIE
Depresia majora este, de regula, foarte usor de recunoscut. O persoana depresiva este trista, inactiva si dezinteresata de lucrurile care obisnuiau sa-i aduca placere, se considera neinsemnata si inutila. Efectele depresiei se extind si asupra nevoilor fiziologice de hrana si somn, scazand si nivelul performantelor in toate domeniile de activitate. Cea mai frecventa perturbare a somnului asociata cu un episod depresiv major este insomnia. Pe langa pierderea productivitatii, depresia majora pune viata in pericol.
Exista si cazuri in care depresia este mai putin evidenta. Unele persoane nu recunosc ca se simt triste, nu lasa sa se vada ca au o stare proasta. Totusi, cei apropiati sesizeaza o schimbare. Desi persoana afectata pretinde ca intotdeauna a fost asa, se resimte un dezechilibru in toate domeniile de functionare. Aceasta este depresia mascata.
Depresia psihotica se reflecta in toate planurile de manifestare, ducand pana la retragerea din circuitul social. Dispozitia emotionala este marcata de o tristete profunda, randamentul intelectual scade simtitor, lentoarea gandirii, ideile delirante de inutilitate si vinovatie capata forma unei dureri morale, care ia locul ratiunii. Imobilitatea fizica, privirea pierduta si vocea soptita vorbesc despre o atitudine de abandon in fata vietii.
Lipsa capacitatii de a trece de la idei la fapte se generalizeaza si, cu toate ca apare intentia de a incheia definitiv socotelile cu viata, rareori depresivul dispune de energia necesara pentru a actiona in acest sens. Cu toate acestea, riscul suicidar ramane demn de luat in calcul pe tot parcursul episodului psihotic, chiar daca persoana depresiva nu pare deloc convingatoare. Depresia postpartum afecteaza unele femei in primele luni de la nastere. Pe parcursul celor noua luni de sarcina, in majoritatea cazurilor, avem de-a face cu o stare de bine. Ca o consecinta a modificarilor hormonale, organismul femeii este invadat de endorfine, care dupa nastere se elimina treptat. Revenirea la starea de normalitate induce stari similare sevrajului. In plus, apare si un cumul de schimbari inerente statutului de mama, care acutizeaza contrastul, sporind frustrarea. Inevitabil, confortul sarcinii este urmat de un sir nesfarsit de solicitari, carora femeia proaspat devenita mama trebuie sa le faca fata fara sa astepte alta recompensa in afara cresterii armonioase a micutului adus pe lume. In cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta psihoza postpartum, care depaseste limitele normalitatii si trebuie tratata.
13% DINTRE EUROPENI SUFERA DE DEPRESIE, NUMARUL ACESTORA FIIND IN CRESTERE
FEMEILE, MAI PREDISPUSE
Femeile sunt de doua ori mai vulnerabile la depresie decat barbatii. Estrogenii sunt hormonii care infl uenteaza chimia creierului, responsabila de controlul emotional, ceea ce explica si rata mai mare a depresiei in randul femeilor. Riscul creste in perioadele de modificari hormonale din cursul menstruatiei si sarcinii. Menopauza se asociaza frecvent cu depresia. Multe femei au forme severe de sindrom premenstrual, denumit si tulburare disforica premenstruala, cauzat de modifi carile hormonale din perioada de ovulatie si dinaintea menstruatiei. Furtuna hormonala afecteaza atat de tare creierul incat da nastere realitatii launtrice tipic feminine. Intr-o permanenta schimbare si deseori imprevizibila, femeia este victima fluctuatiilor hormonale care o caracterizeaza. Mai predispuse la depresie sunt persoanele pesimiste, neincrezatoare ori foarte stresate.
De asemenea, bolile invalidante pot provoca tulburari depresive, dar neputinta si deznadejdea ingreuneaza recuperarea. Cercetari recente au aratat ca schimbarile fizice pot fi antrenate de schimbari mentale. De aceea, suportul psihologic ar trebui sa fie parte integranta a tratamentului oricarei afectiuni fizice. Dintr-o perspectiva mai profunda, putem intelege simptomatologia depresiei ca pe o agresivitate indreptata impotriva propriei persoane. Exista un cerc vicios des intalnit la persoanele depresive. Propria incapacitate de a functiona la parametri normali si ingrijorarea provocata celor dragi alimenteaza sentimentele de inutilitate si de vinovatie.
TULBURAREA BIPOLARA
Psihoza maniaco-depresiva se caracterizeaza prin schimbarea ciclica a starilor de fericire si tristete. Dispozitiile contrastante alterneaza dramatic si aparent fara motiv. In episodul maniacal, persoana este hiperactiva, foarte energica si vorbareata, dornica de contact social si plina de initiative surprinzatoare. Aceasta exaltare duce pana la disparitia inhibitiilor si predispune la decizii nechibzuite si comportamente imorale. Situatiile jenante nu mai sunt percepute ca atare, culminand cu pierderea simtului realitatii. Prin decompensare, se ajunge usor dintr-o extrema in alta.
DEPRESIA SEZONIERA
Tulburarea afectiva sezoniera este asociata cu schimbarea de anotimp. Astenia se instaleaza de regula toamna, se agraveaza pe perioada iernii si se atenueaza odata cu sosirea primaverii. Starea de disconfort psihic este cauzata de dereglarea ceasului biologic. Schimbarea ritmului circadian afecteaza productia de serotonina, ceea ce favorizeaza dispozitia depresiva. Foarte rar se intampla ca aceasta tulburare sa se produca vara. Cel mai frecvent sunt afectate femeile in jurul varstei de 30 de ani.

ALESSANDRA MUSTAREATA, psiholog