Dracila

Este un arbust drept, ghimpat, inalt pana la 3 metri, cu radacina groasa, in diametru de pana la 4 cm, de culoare cenusiu-galbuie. Tulpina are ramuri muchiate, cele tinere cu spini trifurcati. Frunzele sunt ovale, cu dinti pe margini. Florile sunt grupate in ciorchini de culoare galbena. Fructul este o baca ovoida, de culoare rosu-aprins, avand in interior doua seminte. Sub aspectul compozitiei chimice, substantele active sunt alcaloizii (2%-3%) in radacini in care predomina berberina, insotita tot de alcaloizi de tip izochinolic. Pe langa alcaloizi, in scoarta de Dracila exis ta taninuri, acid chelidonic, rezine, saruri minerale etc. Fructele nu contin alcaloizi, ci 5% glucoza si fructoza, acid malic, gumirezine, pectine si vitamina C. Deci sunt comestibile. In medicina noastra traditionala si a altor popoare, scoarta de Dracila este recomandata ca adjuvant in dischinezii biliare, tonic-stomahic, hemostatic, febrifug, diuretic, citostatic, in afectiuni pulmonare, inclusiv in tuberculoza etc. Cercetarile stiintifice mai vechi, din tara noastra, au pus in evidenta actiunea coleretica a extractelor sau alcaloizilor din aceasta specie, precum si actiunea complementara, nu alternativa, in tratamentul afectiunilor biliare. Desi literatura de specialitate din numeroase tari de dupa anii 1990 a confirmat actiunile mentionate mai inainte, precum si actiunea favorabila in litiaza renala, consideram ca substantele active biologic din Berberis vulgaris mai necesita numeroase cercetari, in special farmacologice si clinice, care sa confirme valabilitatea substantelor active.




OVIDIU BOJOR, Dr. Farm., Presedintele Patronatului Planta Romanica