Aciditatea oceanelor devoreaza viata subacvatica

Aproximativ o patrime din emisiile de dioxid de carbon rezultate in urma activitatilor umane, in special a arderii de combustibil fosil, ajunge in cele din urma in oceane. Dac-ar fi sa ne luam dupa cifre, in ultimele doua secole, oceanele au inghitit o cantitate de 525 de miliarde de tone de dioxid de carbon, in prezent absorbtia fiind de circa 22 de milioane de tone pe zi. Acest lucru a modificat compozitia chimica a oceanelor, facandu-le din ce in ce mai acide si mai ostile vietii subacvatice. Mai exact, dupa ce timp de mai multe sute de mii de ani valoarea PHului oceanelor a fost de aproximativ 8,3, incepand cu epoca industriala, aceasta a scazut pana la 8,1. Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice din cadrul ONU preconizeaza insa ca PH-ul va inregistra o scadere cu inca 0,2 unitati pana in 2050, ajungand in jurul valorii de 7,7 pana la sfarsitul secolului. Si nu e tot. Unii oameni de stiinta se tem ca scaderea va fi si mai precipitata. Spre exemplu, reprezentantii Departamentului de Ecologie al Universitatii din Chicago apreciaza ca nivelul de aciditate al oceanelor creste de 10 ori mai repede decat au estimat studiile efectuate pana acum.
CU 35% MAI USOARE SUNT, IN PREZENT, COCHILIILE ANIMALELOR MARINE, FATA DE ACUM 100 DE ANI CORALI SI COCHILII MAI MOI
Un studiu recent privind dioxidul de carbon in apele italiene sugereaza ca organismele calcifiate, precum coralii, nu pot exista in conditiile in care PH-ul scade sub 7,6, a declarat Maoz Fine, reprezentant al Institutului pentru stiinte Marine din Israel. E ca si cum ai lasa un dinte intr-un pahar de cola, a explicat acesta. In locurile in care valorile PH-ului au scazut sub 7,6, coralii tari ca piatra au devenit moi, pe masura ce s-au dizolvat in apele acide, a adaugat Fine. Coralii moi au rezis tat in laborator timp de doi ani, insa in mediul natural ar fi vulnerabili la pradatori si furtuni. Recife intregi ar disparea. Pe acelasi principiu, vietatile care dispun de o carapace sau cochilie pentru a se apara au dificultati in a le dezvolta. Dupa ce reusesc totusi sa-si confectioneze armurile, acestea au probleme la capitolul rezistenta. Cochiliile formate acum in apele oceanelor sunt mai subtiri si cu aproximativ 35% mai usoare decat cele de acum 100 de ani. Si nu va ganditi doar la broastele testoase, scoici sau stridii, dezechilibrele merg mult mai in profunzime. Chiar si fitoplanctonul, acele alge microscopice care stau la baza lantului alimentar marin, foloseste carbonatul de calciu, din ce in ce mai putin disponibil in apele acide, pentru a-si construi un invelis calcaros drept protectie impotriva devoratorilor microscopici, precum protozoarele ciliate. Daca aceste alge vor ramane fara de aparare, atunci, fara indoiala, va avea de suferit intregul lant trofic subacvatic.
ARICII-DE-MARE, DIN CE IN CE MAI PUTINI
In cadrul unui proiect suedezoaustralian, cercetatorii au testat dezvoltarea speciei Heliocidaris Erythogramma intr-un mediu marin cu o aciditate de la 8,8 pana la 7,7, valoare preconizata pana in 2100. Concluzia lor a fost sumbra sau, mai bine spus, dramatica: in viitorul apropiat capacitatea aricilor-de-mare de a se inmulti va scadea cu 25%. Pentru ca, la fel ca majoritatea vertebratelor, aricii se reproduc prin eliberarea oualor in apa pentru a fi fertilizate, iar intrun mediu mai acid, sperma lor va inota mult mai incet si mai putin eficient. O scadere de 25% a oualor fertilizate reprezinta o scadere cu 25% a populatiei adulte. Ramane sa cercetam daca si celelalte specii marine vor reactiona similar, insa, privi te si din punct de vedere comer cial si ecologic - langustele, homarii, crabii, midiile si pestii, a spus John Havenhand, de la Universitatea din Gothenburg, unul dintre autorii studiului.
APELE ACIDE BLOCHEAZA COMUNICAREA BALENELOR
Aciditatea oceanelor contribuie la marirea vitezei de propagare a sunetelor in apa, mai ales a sunetelor cu o frecventa joasa, folosite de mamiferele marine pentru a se localiza si imperechea. Potrivit Institutului de cercetari oceanologice, afiliat bazei marine Aquarium Monterey Bay din California, capacitatea balenelor de a comunica intre ele a fost redusa cu 90% intr-un interval de 40 de ani, pe masura ce zgomotul subacvatic a crescut. Masuratorile arata ca, in cursul celor 40 de ani, galagia din oceane s-a dublat la fiecare zece ani, fenomentul fiind in continua evolutie.

Natalia Talmacec