Marea muribunda

De ce mare? Pentru ca este cunoscut si sub denumirea de Marea Aral sau Marea Albastra, el fiind, de fapt, un bazin endoreic (fara scurgere in mare), ceea ce in traditia geografica rusa semnifica "mare inchisa". In traducere, numele sau inseamna "marea insulelor", datorita celor peste 1500 de insule care se iteau in trecut din valurile lui. Era renumit in fosta URSS pentru resursele piscicole, dar mai ales pentru statiunile de pe coasta de sud (in special Muinak si Kazahdarya). Apa sa de un albastru intens era foarte limpede (strafundul Aralului putea fi vazut in zile insorite pana la adancimea de 25 m) si atingea in iulie temperatura de 30 grade C!
INCEPUTUL DEZASTRULUI
In 196O, autoritatile sovietice iau decizia devierii celor doua rauri care alimenteaza lacul - Amudaria (Uzbekistan), la sud, si Sardaria (Kazahstan), la nord - in vederea irigarii teritoriilor desertice, pentru a le transforma in plantatii de bumbac.
La aceasta data, Aralul avea o suprafata de 68,5 mii km patrati (de doua ori mai mare decat Republica Moldova, de exemplu) si adancimea maxima de 69 de m, fiind a patra intindere acvatica inchisa din lume, dupa Marea Caspica (371 000 km patrati), Lacul Superior (82 400 km patrati) si Lacul Victoria 68 800 km patrati. De aici debuteaza declinul Aralului, iar cifrele o spun cel mai bine. Daca in 1960 cotele apelor araliene erau cu 53,5 m mai sus in raport cu nivelul Oceanului Planetar, in 1970 ele scadeau cu 2 m, in 1975 cu inca 1,5 m, pentru ca in 1983 sa fie cu 10 metri mai jos fata de nivelul initial. Totodata, s-a inregistrat o permanenta crestere a salinitatii apei. Daca in 1960 acest indice era de 0,99 %, zece ani mai tarziu el urca la 1,12 %, in 1975 la 1,34 %, iar in 1983, la 2,03 %. In vara anului 1983 navele flotei piscicole sovietice au iesit pentru ultima data in largul Aralului, si tot atunci a fost ultimul sezon turistic in statiunile de pe coasta de sud, altadata forfotind de turisti veniti din toate colturile Uniunii.
Cand Puterea Sovietica a luat decizia sa devieze cursul raurilor care alimentau lacul, Aralul avea 68,5 mii de km patrati. 49 de ani mai tarziu, nici 10% din suprafata sa nu mai este acoperita cu apa.
DIN CE IN CE MAI RAU
In 1987, Aralul s-a separat in doua bazine, Aralul Mare (Sudic) si Aralul Mic (Nordic). Pentru a uni cele doua lacuri, s-a construit un canal artificial dar, incepand cu 1999, acest canal nu a mai fost functional, din cauza scaderii continue a nivelului apei. Astfel, in 2003, Aralul Mare (Sudic) s-a divizat in alte doua entitati (Aralul Vestic si Aralul Estic). Global vorbind, in 2004, Aralul masura 25% din ceea ce fusese odata, iar in 2007, 90% din suprafat a acoperita in trecut de apele sale devenise uscat... Adancimea sa a scazut cu 20 m, iar salinitatea a crescut pana la 100g/l. Iar pentru a intelege gravitatea situatiei, este suficient sa mentionam ca valoarea medie a salinitatii apei de mare este de 35g/l!
MII DE KILOMETRI CU OTRAVA
Cei aproximativ 40 000 de kilometri de pat lacustru secat, acoperit de saruri toxice, reprezinta o amenintare grava la adresa sanatatii localnicilor. Furtunile de nisip ridica in fiecare an pana la 150 000 de tone din acest praf otravit in atmosfera regiunii, distrugand recoltele, poluand apa, provocand intensificarea extremelor climatice zonale si o rata crescuta a cancerului si a tulburarilor pulmonare ale oamenilor din teritoriu. Timp de mai multi ani, specialistii considerasera drept cauze ale acestor maladii pesticidele si ierbicidele acumulate aici, dar fara dovezi foarte clare. Recent insa, un studiu condus de cercetatorii Universitatii Oxford a facut lumina in acest sens si a demonstrat ca o mare parte a populatiei locale sufera de deteriorari importante ale structurii ADN, expertii urmand sa determine daca aceste mutatii genetice sunt sau nu transmisibile urmasilor.
40 000 DE KILOMETRI DESERTICI, DEVENITI CIMITIR DE VAPOARE




Natalia Talmacec