Saas Fee perla Alpilor

Cand vine vorba de vacanta, nu toata lumea viseaza la tarile calde. Unora le place iarna. Cu atat mai mult cu cat exista locuri in care e zapada aproape tot timpul anului. Unde anume? In sudul Elvetiei, printre ghetari. La 234 de kilometri de Geneva, la poalele celui mai inalt munte din Elvetia, Dom, se afla o vale imensa si mirifica, pe nume Saas. Una dintre cele mai frumoase statiuni de aici se numeste Saas Fee si este un loc magnific. Imagineaza-ti 13 varfuri muntoase de peste 4000 de metri care inconjoara locul, plus cativa ghetari gigantici. La noi in tara nu exista peisaje atat de vaste. Nicio imagine pe care incerci sa o prinzi cu came ra foto, nu-ti incape. Sentimentul de maretie este coplesitor, chiar si daca te duci acolo numai ca sa privesti. Daca vrei sa mai si schiezi, ai nimerit in Paradis! Sunt 100 de kilometri de partie, care urca de la 1800 de metri - inaltimea la care se afla statiunea - pana la 3600 de metri altitudine. Ai 17 instalatii pe cablu, plus doua telescaune si trei telegondole. Iar sezonul de schi incepe prin iulie si tine cam pana la sfarsitul lui aprilie. Te-ai convins ca merita? Stai sa vezi ce urmeaza...
INVENTATORII SCHIULUI
"Schi in Elvetia" este o expresie deja consacrata - asa cum nu se poate spune despre nicio alta tara in care exista munti - poate si pentru ca elvetienii au stiut sa faca din acest sport o emblema nationala. Cu toate acestea, ei sunt departe de a fi inventatorii schiurilor. Dupa spusele istoricilor, schiul a fost folosit mai intai de razboinici si de vanatori pentru a se deplasa mai usor pe zapada. Cele mai vechi schiuri au fost descoperite in zonele mlastinoase ale Rusiei si dateaza de opt mii de ani, iar in Norvegia s-au descoperit desene pe stanci de acum patrucinci mii de ani care reprezentau oameni pe schiuri. Nor vegienii au transformat acest mod de deplasare in sport, pe la 1700.
CEL MAI LINISTIT LOC
In Saas Fee, schiul a inceput sa se dezvolte vertiginos prin anii '60, odata cu inventarea teleschiului si a altor conditii tehnice care faceau ca totul sa fie mult mai usor. In zilele noastre, aici se desfasoara anual competitii de catarari pe gheata, precum si concursul Saas Fee Ride, care are loc in luna iulie. Anul acesta insa concursul s-a amanat pentru anul viitor, din cauza temperaturilor prea ridicate. Se pare ca marele ghetar incepe sa se topeasca. Numai anul acesta au fost dislocati 50 000 de metri cubi de gheata, in conditiile in care localnicii se straduiesc de veacuri sa mentina atmosfera cat mai curata in zona. Spre exemplu, aceasta statiune a fost intotdeauna pedestra. Nicio masina nu trece de poarta de la intrare, unde exista o parcare imensa in care trebuie sa ramana - bineinteles, cu plata. In Saas Fee nu exista nici tren. Poti ajunge aici cu autobuzul din Brig, pana unde vii cu trenul pe care l-ai luat din Zurich sau din Berna - depinde unde te-a lasat avionul. In interiorul localitatii se circula numai cu vehicule electrice sau trase de cai.
Sute de kilometri de partie, peisaje magnifice pentru drumetii si un aer pur, bun de inspirat pentru plamanii poluati.
METROUL DE SUB GHETARI
Telecabina "Alpin Express" te urca din statiune pana la altitudinea de trei mii de metri. Mai sus, pana la 3500 de metri, iti continui calatoria cu "Metro Alpin", un tren care circula pe sub ghetar! Este, trebuie sa stii, metroul care circula la cea mai mare inaltime din lume. Acelasi record mondial il detine si restaurantul panoramic care iti ofera o priveliste de neuitat. Mai exista si un pavilion de gheata, care te familiarizeaza cu viata din interiorul unui ghetar. viata din interiorul unui ghetar.
Daca esti in Saas Fee nu omite sa vizitezi cea mai mare grota de gheata din lume, la altitudinea de 3 500 m, de pe Mittelallalin.
TOATE SPORTURILE
Exista si piste speciale pentru patinaj si un "parc de zapada" pentru cei care practica snowboardingul. De altfel, aici este centrul oficial de pregatire pentru Asociat ia de Snowboard Profesionist (subdivizie a Federatiei Internationale de Schi). Sunt partii speciale de zeci de metri lungime, pante abrupte si trambuline, un slalom gigantic - asta ca sa enumeram doar ce se poate povesti. Restul, trebuie vazut la fata locului. Daca te pasioneaza alpinismul, aici ai ocazia sa te cateri pe ghetari. Poti sa te dai cu barca sau cu saniuta. Exista tobogane speciale de gheata si multe alte atractii albe. Daca te plictisesti de atata zapada, localnicii sunt pregatiti. Au terenuri acoperite de tenis de camp, de masa si badminton, piscine, saune, jacuzzi, plus un muzeu. Elvetienii sunt hotarati sa te dea gata! Au personal specializat care se ocupa de copii, indiferent cat sunt de bebelusi. Exista cursuri de schi pentru copiii de 5 ani - in afara de ceea ce se numeste "gradinita de schi" - si partii speciale pe care schiaza gratuit pana la 9 ani, la jumatate de pret pana la 16 ani si cu zece la suta mai ieftin pana la 18.
SHOPPING ALPIN
Intr-o localitate in care - vorba cantecului - "zapada-i cat gardul", si casele toate niste cabane din lemn, e putin probabil sa te apuce cheful de shopping. Dar asta nu i-a impiedicat pe localnici sa infiinteze circa 60 de magazine, printre care si unele buticuri foarte interesante, in care gasesti produse traditionale pe care merita sa le cumperi si sa le pastrezi ca amintire dintr-o vacanta cum n-ai mai avut. Exista si piata cu de toate, o data pe saptamana. Bineinteles, cele mai specializate sunt magazinele care vand echipamente de schi. Nu scapa magazinul numit Philippe Zurbriggen's Woodpecker, unde gasesti lucruri originale din materiale suta la suta naturale. Numele Zurbriggen e destul de des intalnit, datorita lui Pirmin Zurbriggen, un localnic care a fost campion mondial la schi in anii '80. In momentul de fata, el detine un hotel in Saas Almagell, o statiune din apropiere pe care o poti vizita. Pe restul membrilor familiei ii gasesti la magazine...
Peisajul alpin al Elvetiei ramane incredibil de frumos indiferent de anotimp, oferind oportunitati de turism pe tot parcursul anului.
O idee excelenta este sa te plimbi cu telecabina. Va fi una din cele mai placute experiente traite, din pacate greu de egalat de cele din statiunile montane romanesti.





Aneta Voinea