Fara zahar

In anul 1793, un vas incarcat cu tone de zahar a pierdut controlul si plutea in deriva. Cei cinci marinari care il conduceau s-au hranit, timp de noua zile pana cand au fost reperati, numai cu zahar si rom. Se spune ca erau aproape lesinati cand au fost salvati. Nu se stie cat de adevarata e povestea, dar se stie sigur ca un fiziolog francez, pe nume Magendie, a fost inspirat de ea si s-a apucat sa faca experimente pe animale, pentru a vedea care sunt efectele zaharului asupra lor. A hranit cativa caini numai cu zahar, ulei de masline si apa. Toti cainii au murit. Concluzia la care a ajuns a fost ca, daca le-ar fi dat doar apa, ar fi avut mai multe sanse de supravietuire! In 1929, sir Frederick Banting, cel care a contribuit, alaturi de Nicolae Paulescu, la descoperirea insulinei, a observat ca diabetul era cel mai raspandit printre proprietarii de plantatii de zahar din Panama. Ei erau cei mai mari consumatori de zahar rafinat. Angajatii lor insa, care nu-si permiteau decat sa mestece trestia de zahar neprelucrata,nu aveau nicio problema.
CUM SE ASIMILEAZA ZAHARUL?
In pofida reclamelor care il ridica in slavi, cercetatorii stiintifici au alta varianta. Din momentul in care l-am ingerat, zaharul provoaca o stare de hiperglicemie, care are ca efect o stare intensa de excitare fizica si nervoasa. Pancreasul alertat secreta mai multa insulina decat in mod normal, ceea ce duce rapid la o stare de hipoglicemie. Ficatul sare in ajutor si isi transfera o parte din rezervele proprii de glucide in sange. Acest dans ametitor pentru chimia organismului se repeta cu fiecare lingurita de zahar pe care o inghitim inca din copilarie. Organismul se adapteaza mai mult sau mai putin. La cei mai multi dintre noi, cu timpul, apar probleme.
UNDE DUCE PREA MULT ZAHAR
In 1957, doctorul William Coda Martin a descoperit ca zaharul rafinat este saracit de componentele minore care ne asigura viata: enzime, vitamine, minerale. Pentru a-l asimila, corpul uman isi consuma din rezervele normale de enzime, vitamine si minerale si apar astfel o multime de dezechilibre. De exemplu, calciul este luat din oase, ceea ce duce la aparitia cariilor dentare si la decalcifiere. Pancreasul este afectat si apare diabetul, acizii grasi se depun pe zonele mai neactive din corp: abdomen, solduri si piept. Deja celulita si grasimea sunt la ele acasa. Apoi, sunt afectate inima si rinichii, care isi incetinesc activitatea. Creste tensiunea arteriala, creierul este lezat. Sistemul imunitar isi scade eficienta, ceea ce ne expune la gripa si tot felul de infectii. Cercetatorii in domeniu spun ca o perioada de o luna de privare de zahar alb este de ajuns pentru ca o mare parte din aceste tulburari sa dispara ca prin farmec. Bineinteles, daca ele nu sunt deja mult prea grave...
CU CE IL INLOCUIESTI?
Mierea este unul din cei mai buni candidati. Ea contine un amestec foarte complex de zaharuri naturale, pe care corpul le poate asimila fara efort. Fructele proaspete sunt cel mai bun remediu impo triva poftei de dulce si au avantajul ca iti aduc si o multime de vitamine si minerale de care ai nevoie in corp. Fructele uscate isi fac si ele treaba mult mai bine decat orice ciocolata sau prajitura care contine zahar alb. Zaharul brun nerafinat e destul de bun, dar trebuie sa te asiguri ca nu este tot zahar alb, stropit cu melasa sau caramel.


Aneta Voinea