shutterstock_50909590

Dieta The Zone – Echilibrul care modelează formele perfecte

shutterstock_50909590Creată de biochimistul Barry Sears, dieta The Zone se remarcă prin faptul că propune o abordare echilibrată a raportului dintre proteine și carbohidrați în alimentația zilnică. Sears recomandă ca aportul caloric zilnic să fie împărțit astfel:40% carbohidrați, 30% proteine, 30% lipide. Regimul a devenit popular după ce a fost urmat cu succes de mai multe vedete de la Hollywood, printre care Demi Moore, Jennifer Aniston și Sarah Jessica Parker.

Teoria lui Sears

The Zone este conceptul pe care Sears îl foloseşte pentru a desemna echilibrul hormonal optim. Se referă la punctul în care nivelul de insulină nu este nici prea mare, nici prea mic, iar nivelul glucozei din sânge nu este prea ridicat. În acest moment sunt eliberate anumite substanţe antiinflamatoare specifice (eicozanoide), care au efecte similare aspirinei, dar fără reacţiile adverse ale acesteia (precum sângerarea gastrică).

Potrivit lui Sears, raportul de 30/40 între proteine şi carbohidraţi declanşează acest efect, al „zonei“. Nutriţionistul spune că aceste antiinflamatoare naturale sunt prietenii inimii şi ai sănătăţii tale; în plus, când organismul uman se află într-un echilibru din punct de vedere caloric, nu mai trebuie să depoziteze caloriile în exces sub formă de grăsime. Corpul nu poate depozita şi arde grăsimi în acelaşi timp; mai mult decât atât, Sears crede că e nevoie de o perioadă semnificativă de timp pentru a trece de la depozitare la ardere – mai ales dacă nivelul de insulină este crescut din cauza consumului dezordonat de alimente.

O altă trăsătură cheie a dietei The Zone, subliniată de Sears în cărţile sale mai recente, este includerea în alimentaţie a unui raport specific de acizi graşi Omega 3 şi Omega 6. Comunitatea ştiinţifică îi dă credit lui Sears pentru popularizarea suplimentelor de Omega 3 din ulei de peşte.

Paradoxuri hormonale

Sears crede într-un paradox hormonal care contrazice logica „puţine grăsimi – mulţi carbohidraţi“ a celor mai multe diete (inclusiv clasica piramidă alimentară). El pretinde că proporţia relativ mare a carbohidraţilor din aceste diete, în defavoarea proteinelor, creşte producţia de insulină, determinând corpul să depoziteze mai multă grăsime. Exemplul propus de Sears pentru a-şi susţine punctul de vedere este acela al crescătorilor de bovine care obişnuiesc să-şi îngraşe animalele hrănindu-le cu cantităţi mari de cereale bogate în carbohidraţi. Sears remarcă ironia: „Analizând informaţiile pe care le avem, constatăm că, în ciuda faptului că americanii au diminuat dramatic cantitatea de grăsimi consumată, ţara traversează o epidemie de obezitate.“

Mai mult decât atât, nutriţionistul sugerează că este esenţial să consumăm grăsimi pentru a arde depozitele de grăsime. Logica lui este următoarea: grăsimile monosaturate dintr-o masă contribuie la senzaţia de saţietate şi scad rata cu care carbohidraţii sunt absorbiţi în fluxul sangvin, ceea ce, implicit, scade nivelul de insulină. Asta face să fie depozitate mai puţine grăsimi şi să se facă mai rapid tranziţia la arderea grăsimilor. Dacă are nevoie de energie şi nu poate arde grăsimi din cauza nivelului înalt de insulină, organismul va obosi pe măsură ce creierul se simte înfometat, iar metabolismul încetineşte pentru a compensa. Asta se întâmplă deoarece creierul funcţionează pe bază de glucoză, iar nivelul crescut de insulină scade nivelul glucozei din sânge. O astfel de afecţiune se numeşte hipoglicemie de compensare şi provoacă pofta de dulciuri, ceea ce nu face decât să repornească ciclul vicios, crescând nivelul insulinei.

Sears descrie o masă „în zonă“ astfel: „Mănâncă atâtea proteine câte încap în palma ta, cât de multe legume crude, fără amidon, poţi înghiţi, suficienţi carbohidraţi cât să-ţi menţii capul limpede pentru că mintea ta are nevoie de glucoză, şi suficiente uleiuri monosaturate ca să ţii foamea departe.“

The Zone și alte diete

Dacă dieta The Zone este sau nu o dietă low-carb, verdictul depinde de opinia fiecăruia şi de definiţia pe care o dai dietei sărace în carbohidraţi. Este, de fapt, o dietă mult mai puţin restrictivă în conţinutul de carbohidraţi decât dieta Atkins, care a fost extrem de populară în Statele Unite la începutul anilor 2000. În plus, Sears pretinde că dietele low-carb tipice îşi ratează ţinta, din cauza faptului că ignoră importanţa moderaţiei şi influenţa unui regim echilibrat asupra digestiei şi producţiei de hormoni. El spune că dieta tipică a americanului este una bogată în carbohidraţi şi că el propune, în schimb, una moderată.

Cele mai comune diete vegane sau vegetariene se diferenţiază de The Zone prin faptul că, de regulă, folosesc prea puţine proteine faţă de dozele de carbohidraţi ingerate. În 2000, Sears a publicat „Zona Soia“, carte în care subliniază cum ar trebui să arate o dietă tip The Zone centrată în jurul proteinelor din soia şi alimentelor pe bază de soia, oferindu-le, aşadar, şi vegetarienilor o soluţie pentru a-i urma principiile alimentare.

Exemple de meniu

Mic dejun

Poţi alege între:

  • Omletă fără ulei din două albuşuri de ou, 50 de grame de piept de curcan, 30 g de brânză degresată
  • Două ceşti de iaurt degresat și o ceaşcă de cereale integrale, simple, de secară
  • Un sandwich din două felii de pâine integrală, o linguriţă de unt de arahide şi o felie de brânză integrală.

Prânz, câteva opţiuni:

  • 100 de grame de piept de pui fiert sau la grătar, cu salată verde
  • Salată din piept de pui şi legume mixte
  • Piept de pui cu mâncare de spanac.

Pentru cină poţi pregăti:

  • 170 de grame de somon la cuptor, cu garnitură de legume
  • 100 g de piept de pui cu salată de broccoli
  • 150 g de peşte la cuptor, cu o lingură de migdale.

Este recomandat un program regulat de mese, cu maximum 500 de calorii/dejun. De asemenea, este de preferat să bei aproximativ opt pahare de apă pe zi.

Sears explică, de asemenea, că o caracterizare a dietei The Zone ca fiind una hiperproteică este departe de realitate, deoarece cele mai multe calorii vin „în zonă“ din carbohidraţi, nu din proteine. În cartea sa, el propune o formulă prin care determină cantitatea potrivită de proteine ce ar trebui consumată zilnic de o persoană, în funcţie de masa sa corporală şi de nivelul său de activitate. De exemplu, o femeie de înălţime şi constituţie medie, cu un stil de viaţă moderat-activ, ar trebui să fie încurajată să consume aproximativ 60 de grame de proteine zilnic.

Alexandra Nistoroiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *