Hypericum perforatum

Hypericum perforatum

Sunătoarea

Origine botanică și descriere

Specie ierboasă din familia Hypericaceae, înaltă de 0,2 -1 m, cu rizom subteran și numeroase rădăcini. Tulpina aeriană este cilindrică, cu două muchii și rămurele, fără peri și cu ramuri sterile. Frunzele sunt oval-eliptice, pînă la 3 cm lungime, pe margini și pe față cu puncte negre. Florile au cinci petale galbene de 10-13 mm lungime și 8 mm lățime, cu puncte negre (glande), cu numeroase stamine. Fructele sunt capsule ovale cu trei loje, semințe mici, cilindrice, brun-negricioase.

Are o largă răspândire: Europa, Africa boreală, America, Australia. La noi în țară este răspândită în special în zona colinară și montană.

Utilizări tradiționale

Începând de la medicina antică greacă (Hipocrat, Theofastus, Dioscoride, Galen), până la Paracelsus (1493-1541) care încă de pe atunci tratau afecțiunile cu această plantă. Sunt referiri și din medicina ayurvedică. În medicina noastră tradițională este mult utilizată în afecțiunile hepatice, în hipotensiune, iar extern, sub formă de ulei, în cicatrizarea rănilor.

Acțiune biologică

Este semnificativ faptul că în prezent cercetările și studiile farmacologice și clinice sunt axate în special pe vechea recomandare hipocratică a afecțiunilor psihiatrice. Astfel preparatele pe bază de sunătoare acționează în sindromul depresiv și în tulburări anxioase. Conform studiilor și rezultatelor clinice din Comisia Europeană și Asociația European de Fitoterapie la care sunt afiliate USA, India, Australia etc, eficiența teraputică a preparatelorvpe bază de sunătoare s-a dovedit a fi comparabilă cu imipramina și maprotilina.

Mecanismul de acțiune este în legătură cu inhibarea serotoninei la nivel postsinaptic la fel ca și antidepresivele din generația a doua. O altă acțiune dovedită științific este cea hipotensivă ca urmare a vasodilatării periferice. Această acțiune este datorată fracțiunilor bogate în procianide care inhibă fosfodiesterazele, acționând ca vasodilatator.

Nu trebuie neglijate nici acțiunile menționate în medicina și terapia tradițională ca antidiareic datorită conținutului în taninuri și ca diuretic datorită flavonoidelor în enureză, reumatism și gută. Sunătoarea asociată cu alte plante este eficientă în cistite și complementar după prostatectomie. Unele extracte din plantă s-au dovedit eficiente împotriva unor bacterii gram-pozitive ca Staphyloccocus aureus și Bacillus subtilis.

Contraindicații

Nu se cunosc.

Efecte secundare

Depășirea dozelor standard poate produce fotosensibilizare.

În timpul sarcinii și alăptării se va folosi limitat, cu prudență.

Dozare și administrare

Plante cu flori 2-4 g la o cană dă de apă sub formă de infuzie, 2 căni pe zi.

Extract alcoolic standard 30 mg de 3 ori pe zi.

Extract uscat 5-7:1 un gram de 3 ori pe zi.

Uz extern: ulei macerat cu plantă proaspătă, pe răni în curs de cicatrizare.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *