Din cauza mea

Studiile psihologice explica faptul ca orice greseala este urmata de asteptarea unei pedepse, care este menita sa diminueze sentimentul de vinovatie. Pedeapsa echivaleaza cu o plata care aduce usurare. Atunci cand pedeapsa lipseste, culpabilitatea se consuma mai greu. De aceea, vinovatia cauzata de o greseala secretizata, care scapa nepedepsita, este mai dureroasa si mai persistenta. In principiu, valorile morale reprezinta punctele de referinta, reperele la care ne raportam in stabilirea vinovatiei. Exista constrangeri religioase, norme sociale, reglementate prin legi si principiile de viata, care sunt valori morale subiective, specifice fiecarei persoane.
Un psiholog celebru, Lawrence Kohlberg, a cercetat stadiile dezvoltarii morale. Astfel, a considerat ca cel mai inalt stadiu este acela in care judecata morala se ghideaza dupa principii etice. Justitia, demnitatea umana si egalitatea joaca roluri la fel de importante in delimitarea binelui de rau. Constiinta cea mai evoluata este flexibila si surclaseaza stadiul conventional, depasind puterea autoritatii constrangatoare si teama de pedeapsa. Altfel spus, cheia echilibrului interior consta in puterea de a face alegerile cele mai potrivite, pe care sa le poti asuma ulterior! Asta nu exclude sentimentele de vinovatie. Chiar daca suporti o pedeapsa, in anumite cazuri persista o doza de regret pentru raul provocat.
VICTIMIZAREA, O FORMA DE MANIFESTARE A VINOVATIEI
In mod obisnuit, exagerarea sentimentelor de vinovatie ascunde o dorinta de evitare a pedepsei, ceea ce tradeaza o tendinta de neasumare a consecintelor. Iertarea nu anuleaza greseala, asa cum sunt tentati unii sa considere. Consecintele unei greseli nu dispar daca persoana care se face responsabila se arata coplesita de vinovatie. Uneori, autopedepsirea printr-o culpabilizare exagerata este amplificata de falsa credinta ca regretele exprimate cu multa convingere te pot absolvi de vina. Dar greseala este omeneasca, la fel cum matur si cinstit este sa ne recunoastem imperfectiunea si sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre si atunci cand consecintele sunt mai putin placute. Atunci cand regretele sunt adecvate, pe masura situatiei, nu este nimic nefiresc. Important este ca acestea sa nu fie exagerate, adica disproportionate fata de situatie.
In concluzie, o vinovatie sanatoasa trebuie sa fie pe masura greselii. E nevoie de o apreciere obiectiva, lipsita de judecati moralizatoare rigide. Cel mai potrivit ar fi ca pedepsele sa fie inlocuite cu initiative de reparare a greselilor. Indiferent de forma, eforturile depuse pentru a indrepta lucrurile aduc alinare sufleteasca. Fie ca iti ceri iertare, fie ca reusesti contributia in plan material, greseala astfel recunoscuta este orientata constructiv si... pe jumatate iertata. Daca ai mereu senzatia ca tot ce se intampla e din vina ta, poate ca te-ai obisnuit sa te victimizezi si ai face bine sa schimbi acest lucru cat mai repede.
27% DINTRE FEMEILE TINERE SE VICTIMIZEAZA CONSTANT
DE CE TE SIMTI VINOVATA?
Culpabilitatea este starea asociata ideii ca ai comis o greseala sau ca porti responsabilitatea unui esec. Sursa vinovatiei poate sa fie reala sau sa se rezume la ganduri, intentii sau dorinte considerate nepermise. O greseala este urmata de asteptarea unei pedepse sau, in functie de situatie, tendinta spre autopedepsire. Cand cea mai mica eroare capata proportii dramatice, exista o alta problema. Pe fondul unor vulnerabilitati, poate sa declanseze trairi extreme.
Cu alte cuvinte, de cate ori te lasi coplesita de vinovatie, incepi deja sa te pedepsesti singura. In plus, culpabilizarea excesiva este o traire negativa prelungita si reprezinta un comportament autodistructiv. Accentuarea starii de culpabilitate poate duce la perturbari patologice. Complexul de culpabilitate se caracterizeaza printr-o multime de reguli stricte, care impiedica fericirea personala, in timp ce greselile sunt traite cu inversunare. In ciuda eforturilor de a face lucrurile bine, persista senzatia ca ceva nu este in regula. Asa apare tendinta de a te justifica mereu, acordul celorlalti fiind indispensabil. Prin contrast, orice placere personala este interzisa. Orice esec este trait intens, cu o rusine profunda. Idealizarea este masca perfecta pentru acest complex. Umilinta si altruismul sunt jertfe aduse pe altarul constiintei morale, pentru rascumpararea pacatului nerecu noscut. Autosuficienta este deghizarea ultima a acestui complex. Sub camuflajul multumirii de sine, vei proiecta asupra celorlalti imperfectiunea deranjanta, pe care nu o asumi la tine. Criticismul exagerat orientat catre exterior ridica semne de intrebare in privinta armoniei interioare. Aparentele pot fi inselatoare!
ROLUL PEDEPSEI TE SALVEAZA?
Pedeapsa reduce tensiunea generata de vinovatie. Atunci cand pedeapsa lipseste, poate sa apara exagerarea vinovatiei, ceea ce declanseaza comportamente indreptate impotriva propriei persoane. Cand te simti vinovata, te autopedepsesti sau accepti sa fii pedepsita, considerand ca meriti. Tensiunea interioara a vinovatiei nepedepsite se descarca prin autoagresiuni diverse, de la sporturi extreme si abuz de substante nocive (nicotina, alcool, droguri), relatii promiscue si cheltuire excesiva, pana la vomismentele provocate specifice bulimiei si chiar automutilari.
CE FACI CU SENTIMENTUL DE VINA?
Abordarea eficienta a sentimentului permanent de vinovatie presupune cativa pasi simpli. Primul pas consta in constientizarea sentimentului de vinovatie. Urmatorul pas este analiza obiectiva a gravitatii situatiei. Gandeste-te de fiecare data daca vinovatia pe care o resimti este pe masura greselii. Orice exagerare reprezinta o abatere de la realitate, pe care trebuie sa o corectezi in mintea ta. Odata interiorizat, sentimentul de vinovatie trebuie recunoscut si acceptat.
Daca ai gresit, este firesc sa te simti vinovata. Iertarea greselilor te ajuta sa te eliberezi de vinovatie. Resentimentele apasa greu pe umeri! O alternativa sanatoasa este acordarea de sens greselilor din trecut. Pentru a le evita in viitor, greselile trebuie resemnificate ca lectii de viata. Viata in aceasta lume a contrariilor sta sub semnul imperfectunii. Greselile aduc in prim-plan lectii pretioase, pasi inainte pe drumul catre unitate si armonie. Orice greseala este un punct de plecare, o sansa de invatare folositoare pentru dezvoltarea personala. Colaboreaza cu interventiile destinului!
EFECTE SECUNDARE
Atunci cand nu se exprima in comportament, sentimentul vinovatiei se reflecta in corp, care devine astfel suprafata de proiectie a tensiunilor interioare.
CARCEII sunt spasme fizice care ar putea sa tradeze resemnarea si renuntarea, rezultate dintr-o vinovatie neasumata. Neputinta de a lupta psihic vine ca o marturisire exteriorizata printr-o incordare puternica la nivel fizic. Supraincordarea emotionala nemarturisita se descarca uneori in muschi.
MICOZELE UNGHIILOR denota o lipsa de aparare a organismului fata de agresiunile exterioare. Un conflict al autoapararii care mocneste in inconstient va iesi la suprafata la nivelul unghiilor. Pierderea stralucirii si a netezimii tradeaza problematica lipsei de puritate, alterate poate de sentimentul profund de vinovatie care te macina. Confl ictul cronic din jurul capacitatii de aparare cauta o cale sa revina in constiinta, pentru a fi rezolvat.
MINCIUNILE se dau in vileag din cauza semnelor emotiilor care apar si pe care incercam sa le ascundem. Vinovatia care te framanta atunci cand spui o minciuna te impinge catre scapari care sa te demaste.
AUTOACCIDENTARILE sunt deseori trecute cu vederea, cu toate ca sunt semnale evidente ale tendintei de autopedepsire. Daca incepi sa te lovesti de obiectele din casa o poti pune pe seama neatentiei sau a oboselii. Dar daca se intampla zilnic si de mai multe ori pe zi, in loc sa astepti accidentul care se va solda cu vreo fractura, mai bine te intrebi ce ti-a ramas pe constiinta si te framanta.
ALESSANDRA MUSTAREATA, psiholog