Am trac

Orice eveniment important vine la pachet cu setul de emotii aferente. Incarcatura emotionala creste in situatiile care presupun evaluari subiective, cand imaginea ta depinde de impresia pe care o lasi celuilalt. Tracul este starea emotiva din momentul aparitiei in fata unui public, fara sa fie apanajul exclusiv al actorilor. Indiferent ca ai de sustinut un discurs, un interviu sau un examen, cu cat miza este mai mare, cu atat e mai probabil sa ai si trac. Te lasi sabotata de aceste stari coplesitoare de emotie, care-ti stau in calea suc cesului? Iti propun sa faci un prim pas spre relaxare, intelegand cum functioneaza tracul.
MECANISMUL DE PRODUCERE
Are de cele mai multe ori legatura cu intamplari asemanatoare din trecutul tau. Sub diverse aspecte, orice situatie seamana mai mult sau mai putin cu ceva ce ai mai trait candva. Chiar daca suntem sau nu constienti de asemanari, la nivel inconstient comparatiile se produc spontan. Cautand familiaritatea, gasim un precedent in raport cu orice lucru nou. Este ca si cand o voce launtrica ar suprapune prezentul peste trecut si ar decide tacit ca "este la fel ca atunci". Cand esti tinta unor priviri patrunzatoare, e posibil sa te simti stanjenita, sa ai o reactie vegetativa imediata, sa rosesti, sa-ti vina sa fugi, cu tot cu golul din stomac. Desigur, te critica sau te ironizeaza, nu-i asa? Iata o presupunere care ar putea declansa lantul slabiciunilor. Ca sa te asiguri ca nu te bazezi pe simple produse ale imaginatiei tale, trebuie sa-ti testezi ipotezele, sa le verifici cu realitatea. Poate este doar uimit, invidios sau te priveste admirativ. Pe de alta parte, sunt sanse mari sa-ti explici si altfel aceste reactii, aparent incontrolabile. Printr-un exercitiu de memorie, incearca sa-ti raspunzi la intrebarea care face legatura cu trecutul tau imperfect si vulnerabil - "Cine ma mai privea asa?" Poate candva, cu mult timp in urma, acest gen de privire caracteriza un parinte autoritar sau un profesor excesiv de exigent. Daca nu ai reusit sa te ridici la nivelul asteptarilor, ai simtit rusinea, umilinta. Reactia ta de acum s-ar putea sa aiba de-a face cu felul in care te simteai atunci, chiar daca la prima vedere nu exista nimic comun intre cele doua momente.
CE ESTE TRACUL?
Pe scurt, tracul este manifestarea temerii de respingere sau de esec. Daca apare frica inseamna ca exista si un pericol. De la o situatie la alta, in functie de evaluarile pe care le faci, vei avea mai mult sau mai putin trac.
ESTE O DOVADA A NESIGURANTEI. Tracul care insoteste aparitiile publice este o forma de manifestare a nesigurantei in fata celorlalti. Te temi ca te vor desconsidera si te vor respinge, punandu-ti o eticheta nepotrivita. De cele mai multe ori exista si teama de a fi in centrul atentiei. Dar gandind ca te-ai putea face de ras, balbaindu-te sau impiedicandu-te, iti alimentezi nelinistea.
O EXPRIMARE A NEINCREDERII IN FORTELE PROPRII. Tracul de la interviuri este o forma de exprimare a neincrederii in fortele proprii. Un post pentru care detii pregatirea necesara n-ar trebui sa-ti ridice probleme. Dimpotriva, alegand candidatul competent, angajatorul este cel mai castigat. Asa ca, odata ce ai aplicat pentru un post, ai considerat ca ti se potriveste.
O FRICA DE ESEC. Tracul de la examene are la baza teama de esec. Anxietatea de performanta este conditionata social si are implicatii profunde. Radacinile respectului de sine sunt adanc infipte in terenul socio-profesional. Aceasta realitate se contureaza odata cu primii ani de scoala. Pe masura ce trece timpul, cerintele sunt din ce in ce mai mari.
O DOZA PENTRU FIECARE
N-ai nevoie de trucuri ca sa scapi de trac. Trebuie doar sa afli care e doza potrivita! Doza potrivita de trac este stimulativa. Numai daca depaseste o anumita intensitate, tracul In toate cazurile, anxietatea ajunsa la cote inalte este greu de stapanit. Cel mai potrivit este sa faci apel la ratiune. Realitatea nu este mereu asa de amenintatoare cum tinzi sa o percepi atunci cand ai trac. O evaluare lucida a situatiei te poate scuti de multe complicatii inutile.
VORBITUL IN PUBLIC ridica mari probleme celor mai multi dintre noi, de la prezentarea unui proiect pana la o dezbatere publica. Teama de a vorbi in public se asociaza cu faptul ca nu ne putem asuma riscul de a fi nedrept judecati de cei care ne asculta si nu ne inteleg. Psihologic, acest gen de trac se reduce la teama de respingere. Lipsa unui feedback pozitiv poate induce in eroare. Asa ca, inainte sa intri in panica, incearca sa intri in contact. Ca sa te asiguri ca nu adoarme nimeni si nici nu te dezaproba tacit, poti sa-ti incepi discursul cu o nota personala. Cand te adresezi cu putin umor si iti declari deschis emotiile, ai sanse mari sa atragi simpatia in randul audientei. Un truc va loros este sa invalui cu privirea intreaga audienta din cand in cand, chiar daca iti fixezi privi rile mai mult pe anumite persoane. Pregatirile joaca un rol la fel de important. Structureaza-ti clar in minte ideile principale pe care doresti sa le comunici. O repetitie generala in fata oglinzii nu strica, desi contactul vizual cu ceilalti si reactiile lor lipsesc. Cum problema nu este vorbitul, ci publicul in fata caruia urmeaza sa te prezinti, tabloul din oglinda ramane incomplet. Exercitiile fizice, combinate cu reglarea respiratiei faciliteaza descarcarea stresului acumulat. Daca ai ocazia, nu ezita sa faci putina miscare inainte de a lua cuvantul. Niste scari sunt aproape oricand la indemana, urca si coboara 3-4 etaje, apoi respira adanc de cateva ori. Este un exercitiu de control si te va ajuta sa te stapanesti mai bine. Nu va mai fi asa de evident ca rosesti si nici vocea nu-ti va tremura la fel de tare. Cand ai de vorbit in public, nu uita ca esti acolo ca sa transmiti niste idei. Oricat de mult ai crede in ele, nu te identifica cu ceea ce spui. Respecta libertatea celorlalti de a fi sau nu de acord. Daca te dezaproba nu inseamna ca te resping sau te judeca.
INTERVIURILE sunt deseori incarcate cu tensiunea unui examen. Asemeni unei probe eliminatorii, interviul este folosit ca
metoda de selectie profesionala. Desi este o etapa decisiva, reprezinta rezultatul unei preselectii, realizate in baza CV-ului. Daca te acapareaza emotiile, inima incepe sa-ti bubuie in piept si te invadeaza gandul ca te vei pierde cu firea, ca iti va pieri glasul si se va lipi camasa de tine, inseamna ca ai uitat cum ai ajuns acolo. In primul rand, nu ai nimic de pierdut. Multi pornesc de la premisa gresita ca interviul este un fel de interogatoriu, cand, de fapt, este un dialog. Profita de acest prilej si cere lamuririle de care ai nevoie pentru a decide, la randul tau, in ce masura iti doresti cu adevarat acel post. Nu de putine ori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Angajatorii se pot folosi de tertipuri pentru a atrage prin anunturi pompoase candidati competenti. Asa ca rolul clarificator al interviului poate fi la fel de bine in favoarea ta. Dintr-o perspectiva obiectiva, deja te-au ales, din moment ce ai fost chemata la interviu. Practic, rolul interviului este acela de a cunoaste omul din spatele hartiei. Raspunzand onest si la subiect, nu vor exista "intrebari capcana".
CU 5 MINUTE INAINTE DE A DA OCHII CU PERSOANA CARE TE INTIMIDEAZA, RESPIRA ADANC SI RELAXEAZA-TE!
EXAMENELE sunt deseori insotite de trac. In fata unei evaluari de care depinde succesul tau profesional, este firesc sa ai emotii. Anxietatea de performanta creste proportional cu importanta pe care o are evaluarea careia urmeaza sa te supui. Cele mai incarcate de semnificatii sunt testarile complexe, precum bacalaureatul, licenta, doctoratul sau concursurile. Promovarile de orice fel presupun un efort sustinut, indreptat in directia cresterii performantelor. Teama ca nu te vei ridica la nivelul dorit este potrivita in masura in care te motiveaza sa te pregatesti eficient. In schimb, daca dupa ce ai invatat, te blochezi si nu mai reusesti sa-ti amintesti nimic de emotie, probabil ca exista si alte cauze. Unele blocaje sunt de o asemenea profunzime, incat cu greu pot fi constientizate. In astfel de imprejurari, masura de prim ajutor se va cauta in exterior. Incurajarile si sprijinul celor apropiati sunt menite sa-ti dea curaj. Dar exista si riscul de a provoca teama suplimentara - aceea de a dezamagi. Gandeste rational: roadele succesului le vei culege tu. La fel se intampla si cu tristetea esecului. Cei dragi te sustin din ratiuni pur altruiste. Nu-ti face probleme ca nu vor putea gestiona un posibil esec, care, de altfel, nici nu le apartine. Daca ai o vulnerabilitate, este in raport cu gestionarea propriului tau esec. Cum iti doresti sa ai succes, mai bine te concentrezi pe un scenariu pozitiv. Pregateste-te mereu pentru primul loc si ai toate sansele sa urci pe podium!