shutterstock_181981799

MICOZELE CUTANATE

Dr. Mirela Moroșanu, Director Medical Centrofarm

Pielea te mănâncă foarte tare, este roșie, cu scuame pe suprafață și pare că nu cedează la nici un tratament?E posibil să te fi ales cu o micoză. Este vară, este cald, iar agresiunile la care poate fi supusă pielea noastră se înmulțesc subit. Haideți să aflăm cum prevenim micozele și ce trebuie făcut ca să scăpăm de ele.

Ce sunt micozele cutanate?

Ciupercile pielii sau micozele cutanate reprezintă un nume generic dat bolilor infecţioase la nivelul pielii provocate de ciuperci microscopice. Termenul general de micoze se referă la boli produse de mai multe specii de microorganisme, cum ar fi fungii, mucegaiurile, levurile sau ciupercile microscopice.

Aceste microorganisme, precum Candida Albicans sau Pitiriazisul versicolor, se pot găsi şi în mod normal pe pielea şi mucoasele corpului, în gură, nas, urechi, intestin sau organele genitale. Atunci când aceste ciuperci găsesc condiţii prielnice (scăderea imunităţii organismului, boli acute şi cronice, tratamente îndelungate cu antibiotice, igienă locală defectuoasă), ele se înmulţesc peste măsură şi produc infecţii ale pielii şi mucoaselor. Datorită iritaţiei cutanate pe care o provoacă, favorizează şi suprainfecțiile cu diferiţi microbi.

Cine produce infecțiile pielii?

Infecţiile pielii sunt produse de fungi, nişte microorganisme care colonizează straturile superficiale ale pielii, favorizate fiind de umezeală, temperaturi ridicate, întuneric, precum şi de un teren cu deficit în apărare (diabet zaharat, cancere, HIV, tratamente îndelungate cu antibiotice). Se transmit frecvent prin contact direct de la om la om, prin obiecte personale împrumutate, sau de la animal la om. Unele se fixează cu predilecție pe tegumentele afectate de diferite traumatisme – zgârieturi, bătături produse de încălţămintea inadecvată, care nu lasă pielea să respire –, la practicanţii sporturilor acvatice, la atleţi şi la cei care prezintă tulburări circulatorii periferice. Altele sunt oarecum proprii pielii şi se reactivează în perioadele în care organismul este supus unui stres excesiv (candidoza, pitiriazisul versicolor).

Care sunt simptomele?

Specific micozelor este colorarea locală a pielii, însoţită de mâncărime. Zona afectată iniţial este mai uscată şi se descuamează. Ciupercile produc eczeme (leziuni cutanate cu vezicule, înroşirea pielii şi mâncărime), ulceraţii (rană la nivelul pielii sau mucoaselor), mai ales între degete sau între coapse (în regiunea inghinală). Multe persoane ignoră aceste simptome, întrucât aspectul inestetic al pielii este situat în locuri „ascunse“. Semnele bolii deseori se ameliorează, iar între recăderile bolii persoana nu are acuze. Uneori, micozele atacă şi unghiile, ceea ce este deranjant mai ales pentru doamne. În plus, micozele netratate pot duce la complicaţii (alergizarea organismului, tromboflebite locale, inflamaţii ale venelor, vasculite etc.). Netratată, micoza revine, diferenţa o face doar perioada de timp între recăderi; în multe cazuri, suprafeţele afectate sunt mult mai extinse iar simptomele mai deranjante, ceea ce face ca persoana afectată să se adreseze medicului abia în faze avansate.

Tipuri de micoze

Tinea corporis – micoza pielii trunchiului, a feţei şi a membrelor

Tinea cruris – micoză inghinală

Tinea pedis – micoza piciorului

Tinea unguium – onicomicoză

Evitați recidivele!

După identificarea tipului de micoză, dermatologul va prescrie tratamentul care, în această afecțiune, presupune multă răbdare şi perseverenţă, cu respectarea tuturor indicațiilor medicului, deoarece boala are tendinţă de recidivă şi nu întotdeauna tratamentul este definitiv.

 

Tratament, măsuri de prevenție și reguli de igienă

În afară de tratamentul specific (prescris numai de medic, care va fi dus până la capăt, altfel există un risc serios de recidivă), este foarte important să ţii cont de următoarele aspecte:

– evitați împrumutarea obiectelor personale;

– evitați contactul cu animalele;

– riscul de a contacta o altă ciupercă după vindecare este la fel de mare; e bine să evitaţi zonele care sunt un izvor de fungi, cum ar fi marginea piscinelor, cabinele de duş, sauna;

– protejaţi-vă picioarele cu papuci la saună, bazin de înot, cabina de duş etc. Nu împrumutaţi pantofii sau papucii!

– e de preferat ca încălţămintea veche să fie aruncată sau tratată cu substanţe antimicotice, deoarece ea rămâne un rezervor de fungi;

– păstrarea pielii uscate este esenţială; evitați şosetele şi îmbrăcămintea din materiale sintetice şi optați pentru cele din bumbac;

– evitați aplicarea de creme grase sau uleiuri de corp deoarece acestea creează un mediu ideal pentru dezvoltarea ciupercilor, regulă valabilă mai ales în pitiriazis. Puneți pudră antimicotică în pantofi pe toată perioada tratamentului;

– scăderea în greutate asigură succesul tratamentului în cazul micozei inghinale, unde contactul între tegumente și macerarea acestora agravează boala;

– vara folosiți încălţăminte uşoară, în nici un caz din cauciuc, şi evitați să mergeți desculţ;

– partea interioară a încălţămintei trebuie să fie confecţionată din materiale naturale, în nici un caz din piele artificială, presată, întrucât aceasta nu permite ventilarea eficientă a pielii picioarelor, favorizând transpiraţia excesivă şi încălzirea locală a tegumentelor. Nu uitaţi să păstraţi încălţămintea într-o curăţenie ideală, ştergând partea interioară a acesteia zilnic. O puteţi şterge cu un amestec format din o parte oţet de masă şi trei părţi apă. Încălţămintea trebuie să fie uscată înainte de a pune piciorul în ea;

– purtați numai haine lejere din bumbac. Ciorapii trebuie să fie de asemenea lejeri și vor fi schimbați zilnic;

– pielea afectată va fi spălată cu apă rece și ștearsă cu grijă, până la uscarea deplină. Persoanele cu micoze trebuie să evite sauna, bazinele de înot şi nu vor folosi uleiuri de corp, întrucât ciupercile se înmulţesc rapid în mediul gras;

– tratamentul este de durată, până la câteva luni, şi poate include atât preparate antimicotice locale, cât şi pentru administrare internă, în funcţie de gravitatea afecțiunii, care poate fi evaluată doar de dermatolog. Acesta stabilește și durata tratamentului. Dispariţia simptomelor indică faptul că tratamentul este corect, nu şi că boala este vindecată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *