Personalitatea dependenta

Personalitatea dependentă

Tulburarea de personalitate dependentă este o afecțiune caracterizată printr-o dependență psihologică de alte persoane. Această tulburare este o condiție de lungă durată (cronică) prin care oamenii depind de alții pentru a-și împlini nevoile emoționale și fizice, reușind doar în mică măsură să atingă niveluri normale de independență.

Tulburarea de personalitate dependentă presupune o nevoie de a fi îngrijit și o frică de a fi abandonat sau separat de indivizii importanți din viața persoanei afectate. Acestea conduc la comportamente dependente și de supunere al căror rol este de a “smulge” manifestări de grijă din partea celorlalți. Persoanele dependente se caracterizează prin pesimism și neîncredere de sine, tind să-și minimizeze abilitățile și calitățile, autocaracterizându-se adesea ca fiind “stupide”. Pentru ele, critica și dezaprobarea sunt dovezi ale lipsei lor de valoare.

Funcționarea la locul de muncă poate fi afectată dacă este necesară inițiativa și lucrul independent. De asemenea, pot evita pozițiile cu responsabilitate și luarea deciziilor, față de care manifestă anxietate. Relațiile sociale tind să se limiteze la cele câteva persoane de care individul este dependent.

O persoană dependentă întâmpină dificultăți în luarea deciziilor de zi cu zi dacă nu primește excesiv de multe sfaturi și susținere din partea celorlalți, simte nevoia de a pasa altora responsabilitatea deciziilor majore din viața sa și își exprimă cu greutate dezaprobarea, din teama de a pierde suportul celorlalți. Îi vine greu să inițieze proiecte sau să facă ceva pe cont propriu, din lipsă de încredere în sine, mai degrabă decât din lipsă de motivație sau energie. Este posibil ca o suferință fizică de lungă durată (cronică) sau anxietatea de separare în copilărie sau adolescență să predispună un individ la dezvoltarea tulburării de personalitate dependentă.

Imaginea despre ceilalți și despre sine în tulburarea de personalitate dependentă

Indivizii care suferă de această tulburare îi percep pe ceilalți ca fiind mult mai capabili să ducă responsabilitățile vieții, să se descurce într-o lume complexă și să gestioneze competițiile vieții. Ceilalți oameni le par puternici, competenți și capabili să le creeze un sentiment de siguranță și suport.

Imaginea celor cu personalitate dependentă despre ceilalți oameni este distorsionată de înclinația lor de a-i vedea așa cum și-ar dori să fie. Astfel de persoane sunt fixate în trecut, își păstrează impresii avute în copilărie sau tinerețe, idei nesofisticate și viziuni copilărești asupra celor față de care rămân complet supuși. Individul cu personalitate dependentă îl vede pe cel care îl îngrijește într-o manieră idealizată; el crede că va fi totul bine atâta vreme cât figura puternică de care depinde rămâne accesibilă.

Imaginea despre sine este una de inadecvare și/sau neajutorare. Persoanele dependente cred că trăiesc într-o lume rece și periculoasă în care sunt incapabile să se descurce pe cont propriu. Renunță la auto-responsabilitate, predându-și soarta în mâinile altora. Acești indivizi vor refuza să fie ambițioși crezând că le lipsesc abilitățile, virtuțile și atractivitatea.

Soluția la problema neajutorării într-o lume înfricoșătoare este de a găsi oameni capabili care îi vor îngriji și sprijini. În cadrul unor relații protectoare, indivizii dependenți devin modești, servili, agreabili, docili și lingușitori. Ajung să-și nege individualitatea și își subordonează dorințele persoanei importante de lângă ei, internalizându-și credințele și valorile acesteia. Văzându-se ca fiind protejați de puterea celorlalți, nu mai sunt nevoiți să trăiască cu anxietatea legată de propria neajutorare și neputință.

Cu toate acestea, pentru a rămâne confortabili cu ei înșiși și exagerata lor neajutorare, indivizii cu personalitate dependentă trebuie să-și nege sentimentele și strategiile înșelătoare pe care le abordează. Percepția lor limitată le permite să fie naivi și necritici. Toleranța lor slabă față de sentimentele, percepțiile și interacțiunile negative are ca rezultat o incapacitate interpersonală pe care ei oricum o consideră ca fiind adevărată despre ei înșiși. Astfel, structura lor defensivă reîntărește și chiar validează imaginea de sine pe care o aveau deja.

Personalitatea dependentă și relațiile

Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă consideră că relațiile cu cei semnificativi sunt necesare pentru supraviețuire. Nu se autodefinesc ca fiind capabile să funcționeze independent, având nevoie să se afle în relații suportive pentru a-și putea vedea de viață. Pentru a stabili și menține astfel de relații vitale, aceștia evită sau își ascund exprimarea furiei. Devin umili și docili, admirativi, iubitori și dornici să ofere totul. Manifestă loialitate, afecțiune, tandrețe și considerație față de cei de care depind.

Indivizii dependenți își joacă rolul inferior foarte bine, convingându-i pe cei din viața lor că sunt utili, înțelegători, puternici și competenți. Aceștia abordează atât eșecurile și defectele proprii cât și pe ale celorlalți cu o atitudine mieroasă și o toleranță exagerată. Adesea se vor angaja în minimizări, negări sau distorsionări ale comportamentelor negative și distructive proprii și ale celorlalți, doar pentru a susține o imagine idealizată, uneori ficțională, asupra relației de care ei depind. Își neagă propria individualitate, diferențele, și nu cer mai nimic în afară de acceptare și sprijin.

Nu numai că indivizii cu personalitate dependentă își subordonează propriile nevoi celor ale persoanelor de care depind, dar vor răspunde unor cereri nerezonabile și se vor supune abuzului și intimidării pentru a evita izolarea și abandonul. Persoanele dependente se tem în asemenea măsură că nu sunt capabile să funcționeze singure încât mai degrabă vor accepta lucruri pe care le consideră greșite decât să riște să piardă ajutorul celorlalți. Vor îndeplini sarcini neplăcute și vor face sacrificii de sine imense pentru a menține legăturile importante și pentru a primi ajutorul de care depind.

În ciuda intensității nevoii lor de ceilalți, este important de menționat că persoanele dependente nu se atașează neapărat de indivizi anume. Atunci când pierd o relație semnificativă au tendința de a-și găsi rapid și fără discernământ un înlocuitor. Puterea nevoii de dependență este cea adresată, figurile de care se atașează fiind de fapt interșanjabile.

Irina Popescu

Caseta 1:

Cauzele tulburării de personalitate dependentă nu se cunosc, deși este considerată o afecțiune comună, dar insuficient studiată. Este diagnosticată la aproximativ 1 din 200 de adulți, și se pare că frecvența acestei tulburări este mai mare la femei decât la bărbați. Complicațiile pot include depresia, consumul de alcool și droguri, și susceptibilitatea la abuz fizic, emoțional și sexual. 

Caseta 2:

Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă vor răspunde unor cereri nerezonabile și se vor supune abuzului și intimidării pentru a evita izolarea și abandonul. Se tem în asemenea măsură că nu sunt capabile să funcționeze singure încât mai degrabă vor accepta lucruri pe care le consideră greșite sau umilitoare d

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *