Leurda

Este o planta inalta de 15-50 cm, cu miros puternic de usturoi, cu un bulb, de obicei solitar, fara rizom. Frunzele sunt, de obicei, cate doua la exemplarele florifere, toate pornind de la baza plantei, neparoase, eliptic-lanceolate, plane, lungi de 7-19 cm si late de 3-6 cm. Tulpina este dreapta, situata lateral fata de frunze. In florescenta este umbeliforma, cu 5-20 de flori albe, extinsa in stea in plina inflorire. Creste prin padurile de foioase, de la campie pana la munte, la maximum 1200 m altitudine, pe soluri bogate in humus, umede. Am insistat asupra descrierii botanice, deoarece frunzele de Leurda inainte de inflorire, se pot confunda cu frunzele de Lacramioare (Convallaria ma jalis), care sunt toxice. Se pot di ferentia usor dupa miros cand sunt strivite, cele de Lacramioare nea vand miros de usturoi. O a doua atentionare pe care o fac este provenienta Leur dei, care primavara se gaseste in toate pietele Capitalei. Sa nu fie culeasa din padurile de pe marginea autostrazilor sau soselelor cu circulatie intensa, deoarece acumuleaza multe noxe. In ceea ce priveste compozitia chimica, este asemanatoare in buna parte cu cea a usturoiului, avand un mare numar de compusi sulfurati, dimetil sulfurati, ulei esential, levuloza, cisteina, saruri minerale etc. Substant ele active biologic migrea za din frunze in flori, iar apoi in bulbi, care se recolteaza primavara devreme, inaintea aparitiei frunzelor sau toamna tarziu.


OVIDIU BOJOR, Dr. Farm., Presedintele Patronatului Planta Romanica