shutterstock_241984864

Putem combate anemia feripriva prin alimentatie?

shutterstock_241984864Anemia feriprivă, adică aceea care se caracterizează printr-un nivel scăzut al fierului în sânge, este încă frecventă în țara noastră. Studiile făcute de Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Alfred Rusescu”, desfășurate cu sprijinul UNICEF în perioada 1991-2005, au dovedit cu prisosință această afirmație. Tocmai de aceea s-a introdus și administrarea preventivă de fier farmaceutic de la vârsta de 4-6 luni, când se cam termină rezervele de fier oferite copilașului de către mamă în viața intrauterină. Bineînțeles că prematurii au nevoie mult mai devreme de acest supliment.

Acum însă ne axăm pe alimentaţie, care poate contribui la profilaxia şi tratamentul anemiei hipocrome. În primul rând, cel puţin calendaristic, contează ce mănâncă mama în timpul sarcinii. Alimentaţia echilibrată, cu legume şi fructe variate, cu carne zilnic, cu 3-4 ouă pe săptămână, asigură un bun aport de fier mamei şi celui mic încă nenăscut.

După ce a văzut lumina zilei, copilaşul alăptat se bucură – printre multe beneficii – şi de fierul din laptele matern. Chiar dacă acest fier nu este în cantitate mare, el este biodisponibil, adică se absoarbe şi se foloseşte mult mai bine decât cel din alte feluri de lapte. În cazul în care micuţul este înfiat sau are alte motive întemeiate să nu sugă la sân, există laptele-formulă. În ţara noastră au fost promovate şi acceptate legal numai formulele cu suficient fier pentru a fi de cât mai mare folos copilului.

După ce începe diversificarea alimentaţiei, adică de la vârsta de aproximativ 6 luni, au mare importanţă legumele şi fructele introduse foarte prudent, dar într-o varietate cât mai mare astfel încât, pe la 8-9 luni, să nu lipsească sfecla roşie, varza, fasolea boabe, lintea, gogoşarii, ardeiul, vinetele, nici, de bună seamă, frunzele verzi (spanac, ştevie, ţelină, lobodă, urzici, untişor, leurdă, chiar şi ştir).

Şi cerealele instant sunt îmbogăţite cu fier, deci nu trebuie neglijate. Pe de altă parte, excesul de făinoase nesuplimentate cu fier favorizează apariţia anemiei.

Când în mâncarea sugarului apare şi carnea, după vârsta de 7 luni, sursa animală de fier îşi face simţită prezenţa. Este foarte bună carnea de pasăre (preferabil crescută fără hormoni şi alte substanţe nedorite), apoi carnea roşie (vită, viţel, chiar cal, care conţine mai mult fier, deci combate mai energic anemia). Este de ştiut că prin „carne“ se înţelege muşchiul din pulpă, piept, fie chiar şi de porc, foarte slab, niciodată mezeluri, nici măcar pentru copiii antepreşcolari, chiar şi şcolari.

Ficatul de pasăre sau de mamifer este de lăsat de-o parte până pe la vreo 2 ani; el conţine mult fier, dar şi adrenalină şi alte substanţe rele, subiect pe care l-am mai dezvoltat în alte articole publicate în revista Plafar. După vârsta de 7-8 luni vine în ajutor gălbenuşul de ou, care conţine fier, mai uşor absorbabil dacă oul este asociat cu cartofi şi alte legume.

Să nu uităm că există şi în ţara noastră persoane care au adoptat alimentaţia ovo-lacto-vegetariană. Dacă alimentele sunt bine combinate, legumele şi fructele sunt felurite, oul este prezent de 3-5 ori pe săptămână, anemia este îndepărtată în mare măsură.

Totuşi, chiar în condiţiile unei hrăniri sănătoase, suplimentarea cu fier din farmacie, chiar în doză mică, pentru o perioadă de cel puţin 3 luni, este binevenită. Nu trebuie să uităm că anemia feriprivă este o boală cronică cu consecinţe pe termen scurt şi lung. Copilul anemic este inapetent (ceea ce poate fi un obstacol în tratamentul dietetic al acestei tulburări de nutriţie), este moale, cu oarece întârziere în dezvoltarea psiho-intelectuală, nu-şi atinge performanţele aşteptate. Iată de ce anemia trebuie prevenită cu grijă!

Dr. RODICA NANU, Medic primar pediatru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *