shutterstock_107521016

Sindromul ADHD

shutterstock_107521016

ADHD este o boală care afectează atât copiii, adolescenții, cât și adulții. Primele manifestări sunt evidențiate de la vârsta de preșcolar, înainte de 6-7 ani.

 Simptomele bolii sunt agitaţia, impulsivitatea, neliniştea, deficitul de atenţie, deficitul de învăţare. Copilul îi deranjează pe cei din jur, este gălăgios şi uituc, îşi loveşte colegii. Aceşti copii sunt consideraţi răsfăţaţi, prost crescuţi, obraznici, agresivi, neatenţi, însă există şi foarte mulţi copii normali, foarte energici şi foarte răsfăţaţi, cărora nu li se refuză nimic, au energie şi nu au spaţiu unde să se manifeste. Mulţi îşi petrec foarte mult timp în faţa televizorului sau pe tabletă, telefon ori calculator, jucând tot felul de jocuri sau vizionând filme cu desene animate, unele agresive sau cu personaje care îi sperie pe copii, aceştia urmând să aibă coşmaruri cu tulburări de somn.

Este foarte important ca, la sesizarea părinţilor, medicul de familie şi pediatrul să facă diferenţa între un copil energic, care nu are unde să se manifeste, şi unul cu probleme neuropsihice. Aceştia din urmă trebuie orientaţi spre psihologi, psihiatri şi terapeuţi.

Un copil energic trebuie să facă sport, să-şi petreacă mai mult timp afară, pe terenul de sport sau la locurile de joacă, să socializeze cu alţi copii. Este bine să se vorbească şi să se comunice mai mult cu ei.

Sindromul de deficit de atenţie şi dezordine cerebrală (ADHD) poate avea cauze genetice atunci când, în familie, unul dintre părinţi are manifestări ale bolii. Dar sunt şi numeroase cazuri când copiii cresc în condiţii nepotrivite, fără părinţi, sau părinţii nu au timp să se ocupe de ei ori lucrează mult, eventual în străinătate, aceşti copii ajungând să se creadă abandonaţi. Ei nu au cu cine să comunice, devenind predispuşi la izolare, depresie, agresivitate, chiar suicid. Sunt incapabili să-şi facă temele sau să ducă la bun sfârşit un program.

Adesea, copiii cu ADHD nu sunt înţeleşi nici de părinţi, nici de educatori, profesori şi ceilalţi adulţi. Toată lumea încearcă să îi izoleze, să îi agreseze, să îi exmatriculeze – fapt care nu face decât să le agraveze condiţia.  

Aceşti copii trebuie diagnosticaţi din timp şi trataţi pentru a evita manifestările grave ale bolii la vârsta adultă. Din fericire, dacă părinţii sunt informaţi şi solicită ajutorul specialiştilor, aceşti copii pot fi trataţi cu rezultate bune.

ADHD este o boală cronică ce trebuie monitorizată timp îndelungat, uneori chiar ani de zile, de către neuropsihiatrul infantil şi psihoterapeut. Există multe tehnici şi metode educaţionale ce îi pot ajuta pe părinţi să ghideze şi să corecteze comportamentele nedorite ale celui mic, reducând din agitaţie şi impulsivitate. Este esenţial să fie informaţi şi pregătiţi atât părinţii, cât şi educatorul, pentru a face front comun cu specialistul în jurul copilului pentru a învinge boala.

Dr. Ana Culcer

Medic primar pediatru

www.ingrijireacopilului.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *