Tibet acoperisul lumii

In anul 1924, Alexandra David Neel, o exploratoare frantuzoai ca, a fost primul european care descindea in Lhasa, capitala regiunii Tibet. Pe vremea aceea, tibetanii erau extrem de stricti fata de straini in ceea ce priveste cultura lor, cu atat mai mult fata de femei. Dar ea era fascinata de spiritualitatea lor. Insotita de un calugar budist pe care il adoptase ca pe un fiu, si impreuna cu care facuse multe alte calatorii prin Asia, s-a deghizat in calugar si a reusit sa patrunda in Lhasa. A fost demascata dupa o vreme, pentru ca era prea curata! In fiecare dimineata se spala de zor - ceea ce nu era tocmai un obicei local. Devotiunea ei a fost insa apreciata, si chiar si dupa ce a fost identificata au lasat-o in pace. Mai mult decat atat, i s-a permis accesul la unele texte traditionale stravechi, pe care ea le-a si tradus. Ei ii datoram, deci, primele scrieri cuprinzatoare despre Tibet. Nici in ziua de azi nu se poate spune despre aceasta regiune ca e usor accesibila. Ea se afla in sud-estul Chinei, la o altitudine care variaza intre patru si sase mii de metri. Temperaturile nu sunt nici ele prea prietenoase: intre - 35 de grade si + 15, maximum. Pe o suprafata de sapte ori mai mare decat a Frantei, populatia nu depaseste sase mi lioane de locuitori. Inseamna foarte putina poluare si extrem de multa liniste. Este unul din motivele importante pentru care multi turisti aleg Tibetul ca destinatie. E un loc in care timpul nu alearga nebuneste si de unde te intorci cu bateriile incarcate.
O ISTORIE ZBUCIUMATA
Pana dincolo de mijlocul primului mileniu al erei noastre, Tibetul era cunoscut ca fiind un imperiu. Decaderea lui a inceput treptat, dupa ce imparatului aflat pe tron in anul 640 i-a venit ideea sa o ceara in casatorie pe nepoata imparatului vecin chinez - cu ganduri de marire. Domnita s-a uitat in oglinda ei fermecata si a descoperit ca tanarul care o ceruse era frumos, asa ca a acceptat. Prin anii 800, chinezii devenisera deja vizibil interesati de teritoriile tibetane, cu toate ca au semnat si un tratat de pace in 822. In 1240, Tibetul a fost cucerit de mongoli. Primii europeni care au ajuns in Tibet au fost misionarii portughezi, in 1624. Ei au fost primiti de regele din acea vreme si au fost lasati sa construiasca biserici pana in 1745, cand au fost expulzati. Religia nationala in Tibet este budismul, iar conducatorul spiritual si politic al tibetanilor se numeste Dalai Lama (Oceanul Intelepciunii, in traducere), de sute de ani.
Indiferent de sezonul in care ajungi aici, faci primii pasi intr-o liniste nepamanteana parca. Poate din pricina aerului rarefiat, pentru ca te afli la peste 4 500 m altitudine!
ACELASI LIDER SPIRITUAL
Tibetanii cred ca Dalai Lama este o fiinta supranaturala desavarsita, care se reincarneaza succesiv, special pentru a-i conduce. Primul dintre ei a fost ales in secolul al XVII-lea si avea doar functii spirituale. De-abia in anul 1617 i s-a acordat si puterea politica. In 1904, sub domnia celui de-al 13-lea Dalai Lama, Tibetul a fost cucerit de englezi. In 1913, Dalai Lama a proclamat independenta Tibetului, care a fost recunoscuta de mongoli pana in 1951, cand chinezii au invadat teritoriul. In 1959, actualul Dalai Lama a fost nevoit sa se exileze in India, la Dharmasala, dupa ce timp de noua ani a cautat solutii de rezolvare a crizei pe cale pasnica. Chinezii comunisti si atei au distrus multe manastiri, iar un numar mare de calugari au fost inchisi si torturati. Nu mai departe de anul trecut, Tibetul a fost inchis turistilor, din cauza revoltelor populare si a suprimarii lor de catre autoritatile chineze. Acum, insa, e liniste si pace. Tibetul e considerat autonom, dar Dalai La ma tot in India sta.
La ora actuala, in Tibet exista peste 1 700 de lacasuri unde se desfasoara diferite activitati religioase si care adapostesc 46 000 de calugari si calugarite.
LASA-TE SEDUSA DE LHASA
Capitala regiunii este la Lhasa, un oras aflat la 3650 de metri altitudine; aeroportul se afla la 100 de kilometri de oras. Daca vii dinspre orasul chinez Golmud, esti sfatuit sa-ti iei o baterie de oxigen, pentru ca soseaua urca pe alocuri pana la 5000 de metri altitudine. Cum era de asteptat, Lhasa este impartita in doua: partea veche, tibetana, unde se gaseste palatul Potala si Norbulingka, resedinta lui Dalai Lama, si partea chineza, cu blocuri de beton, unde sunt stabiliti localnicii. Palatul Potala este un monument cum nu mai ai ocazia sa intalnesti. Se intinde pe o suprafata de aproximativ 400 de metri patrati si a fost construit in secolul al VII-lea, pe vremea acelui imparat tibetan care a facut imprudenta sa se insoare cu printesa chinezoaica. Demn de augustele persoane care il locuiau, asezamantul avea o mie de incaperi, dar din pacate o mare parte a fost distrusa in razboaie. Palatul a fost reconstruit in secolul al XVII-lea, in timpul celui de-al cincilea Dalai Lama. In prezent, are o inaltime de 119 metri si 13 etaje. Acoperisul este din aur, iar intrarea se face printr-un coridor ingust, fara ferestre.
LUX CAT VEZI CU OCHII
Imediat ce ai iesit din acest coridor, patrunzi in "Deyanshan", o piata de 1600 de metri patrati, unde pe 29 decembrie, in fiecare an, au loc dansuri religioase. Prin partea de vest a acestei piete se patrunde in Palatul Alb, cel in care locuia Dalai Lama. Interiorul e foarte luxos, si adaposteste si astazi documente si sigilii din aur. In partea de vest a Palatului Alb, se afla Palatul Rosu. Aici vei vedea opt piramide funerare, sub care se odihnesc ramasitele pamantesti ale fostilor Dalai Lama. Cea mai luxoasa a apartinut celui de-al cincilea - contine peste trei mii de kilograme de aur si e decorata cu douazeci de mii de diamante si perle! Legendele tibetane spun ca ea valoreaza cat jumatate din intreaga lume. Si mai sunt si celelalte piramide, si alte obiecte ritualice, ornate cu aceeasi generozitate.
Potala este un edifi ciu monumental, inscris in patrimoniul UNESCO, simbolizand grandoarea secolului al XVII-lea tibetan
Steaguri multicolore pe care sunt inscrise rugaciuni flutura in bataia vantului, in tot Tibetul, mai ales pe langa statuile lui Buddha, in speranta ca acele cuvinte vor ajunge la cer.

Aneta Voinea